Oscar Wilde a fost arestat în fața Hotelului Cadogan din Londra în aprilie 1895. A doua zi, Westminster Gazette a apărut cu următorul titlu: „Arestarea lui Oscar Wilde, ținând la subraț o carte galbenă”. După ceva mai mult de o lună, curtea avea să decidă că Wilde se făcuse vinovat de acte grave de indecență, însă între timp tribunalul opiniei publice îl spânzurase de mult. Ce persoană decentă s-ar încumeta să umble pe stradă cu o carte galbenă subraț?
Franța era originea acestor volume cu implicațiile lor imorale; începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, literatura senzaționalistă și libertină de aici era publicată între coperte de un galben-viu. Editorii adoptaseră acest procedeu ca util instrument de marketing, iar curând cărțile cu coperte galbene puteau fi cumpărate ieftin din orice gară. Încă din 1846, autorul american Edgar Allan Poe scria cu dispreț despre „insignifianța eternă a pamfletăriei între cotoare galbene”.
Cărțile galbene apar și în două dintre picturile lui Vincent van Gogh din anii 1880, Natură moartă cu Biblie și Romane pariziene. Această culoare ajunsese simbolul epocii și al refulării valorilor victoriene. The Bloom in yellow, eseu publicat la sfârșitul anilor 1890 de Richard Le Gallienne – 2000 de cuvinte pentru a aduna prozeliți în jurul acestei culori. Ulimul deceniu al secolului al XIX-lea a ajuns să se cheme „galbenii ani nouăzeci”. Galbenul se transformase în ultimul răcnet în materie de culori. În realitate, Wilde avea cu el un exemplar din Aphrodite de Pierre LOUYS, iar la acel periodic nu a colaborat niciodată.
În ceea ce îi privește pe oameni, galbenul este semn de boală: icter, criza biliară. Valul de emigranți veniți din Răsărit, și în special din China către Europa și America de Nord la începutul secolului XX a fost denumit „pericol galben”. Jack London îi denumea „gloata ciripitoare galbenă”.
Iar dacă steaua pe care naziștii i-au silit pe evrei să o poarte reprezintă exemplul cel mai puternic al galbenului ca simbol al stigmatizării, și alte grupuri marginalizate au fost obligate să aibă haine sau însemne galbene încă de la începutul Evului Mediu. În China cărțile și imaginile tipărite în galben sunt adesea pornografice. Un text de la începutul dinastiei Tang (618-907 d. Hr.) interzicea în mod expres „oamenilor de rând și oficialilor” să poarte straie sau accesorii galbene. În India simbolizează pacea și cunoașterea, culoarea fiind legată de Krishna, reprezentat în general purtând o mantie de un galben-viu peste pielea lui de un albastru-fumuriu. „Acea culoare bogată și luminoasă care ține lucrurile laolaltă, înalță spiritul și stârnește viziuni”.
